Prelucrarea pietrelor semipretioase in Dacia Romana

Si in Dacia Romana erau produse bijuterii pietre semipretioase care era folosite in general ca si podoabe si erau facute prin metode specifice de prelucrare pentru a putea fi utilizate. De asemenea pietrele erau folosite si in lacasele de cult si pe obiectele utilizate in diverse ritualuri.

Preotii cunosteau si puterile pietrelor si uneori erau recomandate pe post de tratamente in diverse afectiuni, insa este evident ca nu puteau sa ofere ca si tratament o piatra de 2 kg scoasa din mina si trebuiau sa prelucreze cumva aceste pietre pentru a le face in bucati mai mici.

Termenul de arta folosit pentru a putea desemna mestesugul de a prelucra pietrele pretioase sau pietrele semipretioase este folosit la modul general si sintagma de creatie-artist are o valoare generica in cazul daciei, pentru ca creatiei plastice i se atribuie o valenta superioara daca ne raportam la alte aspecte ce tin de viata culturala si spirituala existenta in aceasta provincie.

Daca analizam activitatea artistilor litografi si originalitatea si toate calitatile operei lor, putem sa vedem ca oamenii in acea perioada erau mai mult mesteri si executanti la comanda iar creativitatea lor era ingradita cu ajutorul sabloanelor.

Gemele reprezinta pietre pretioase si semipretioase care sunt gravate cu rolul de amulete si sigilii. O foarte mare raspandire tematica o au in special in Italia si asta se datoreaza in general civilizatiilor etrusce. De asemenea bijuteriile sunt prezente in toate provinciile insa datorita dimensiunilor lor pot sa fie gasite pana foarte adanc in sol.

Atacurile din partea migratorilor au facut sa decata mestesugurile si se vede totusi o preferinta crescuta a franzilor si a alamanilor fata de aceste pietre pe care le utilizau dupa cm spun si descoperirile arheologice. Ese interesanta si imitarea gemelor pentru a fi utilizate in manastiri.

Cei mai multi mesteri erau din randul sclavilor si acestia faceau bijuteriile si obiectele decorative tinand cont de modelele si de materia prima pe care o aveau de la proprietarii de ateliere. Aceasta specializare dra destul de mult timp si implica abilitate, experienta, rabdare si foarte multa munca.

Cele mai folosite pietre erau carneolul rosu lucios care circula pe intreg parcursul epocii romane, acantul cu benzi, onixul, si elte pietre care au fost utilizate numai in epoca imperiala timpurie.

Materiile prime utilizate in dacia se inscriu in linii generale ca fiind similare cu cele folosite in tot imperiul. Carneolul de mai multe nuante, jaspul rosu sau galben, agatul negru, puteau sa fie procurate din Banat si din Carpatii Meridionali iar altele erau importate din sudul Dunarii. La ele se adauga si sardonixul sau onixul si mai multe tipuri de pietre din quart.

Un loc special il au piesele facute din sticla de mai multe culori, care erau ieftine si foarte simplu de procurat. Nu putem vorbi de relatii intre imagini si tipul de roca prelucrata decat in cazul gemelor utilizate ca amulete pentru ca ele erau facute in mod special din jasp pentru care credintele populare atribuiau mai multe puteri magice. Jaspul verde era un simbol al nasterii iar onixul apara de deochi.